uneori e mai bine sa stai deoparte si sa observi.. si sa intelegi, sa inveti.. sa fii doar un martor.. un spectator al unui teatru jucat pe viu in fata ta cu oameni pe care ii cunosti si ale caror vieti stau in aceeasi ecuatie fara rezultat.. o drama... uneori e mai bine.. e mai bine doar sa aplauzi la sfarsit de act cand cortina cade fara rezultat si fara zambete prin public.. fara niciun bis la un sfarsit de piesa, fara nicio plecaciune a actorilor in fata publicului sec...

stii, uneori e mai bine daca nimic nu ar fi si totul era doar o iluzie sau un vis ce ti-ai fii dorit sa fi disparut dimineata... un gust amar iti ramane in gura, cand te gandesti aiurea la tot ce s-a petrecut si-ti inchipui ca totul a fost scris de un autor fara pic de compasiune fata de protagonisti.. si te gandesti "dar totusi de ce ii lasa sa sufere?.. autorul are totusi ultima replica. autorul poate modifica scenariul si poate transorma totul intr-o comedie.. o comedie romantica.. cu un final fericit.." "mami, de ce trebuie sa moara el la final?" te intrebi cu o lacrima curgandu-ti pe obrazul fin si palid... "pentru ca asa e viata, dragul meu. uneori oamenii aleg sa isi sfarseasca viata pentru ca sufera prea mult. si el alege acest drum pentru ca este mai rapid, si mai putin dureros si se termina repede pentru el; el se gandeste ca asa o va uita si nu va mai suferi.. desi o doreste.. o vrea numai pentru el si vrea ca el sa fie numai al ei.. el vrea multe dar vorbele lui au intelesuri si ea nu le observa si nu se simte.. se minte.. ea crede ca totul trece repede si fara sens, se-nvarte aiurea in gol si cade repede izbindu-se de cimentul rece. dar el o iubeste. si o doreste. si ea nu stie. si de aceea dragul meu, el alege sa moara. e un gest ivit din dragoste.. gestul suprem.." .. "dar mami, el ce crede? el ce simte? el ce zice? toate astea nu conteaza? toate astea nu au sens? ea chiar nu vrea sa il auda?" ... "puiule, cand o sa fii mai mare o sa intelegi.. el nu are nicio sansa. nu are ce sa aleaga, nu are cum sa se schimbe.. el e cum e, din pacate. ea a fost cum a fost, pentru el a insemnat prea mult, a fost o scapare. ar fi fost orice ar fi vrut ea, ar fi fost orice si-ar fi imaginat ea.. dar a intervenit situatia, puiule. asta inseamna drama.. asta inseamna o lacrima .. asta inseamna o lacrima ce ascunde iubire, ce ascunde in suflet un dor si o greutate inimaginabila. sa stii, copile, ca viata e asa cum o vezi: dura si plina de ura, distanta si uneori singura..." .. si el in sufletul lui se gandeste ca totul s-a terminat si nimic nu mai are rost.. undeva in viitor nimic nu mai vede, toate visele s-au destramat usor, usor, ca si ciorapul unei domnisoare timide aflata la o prima intalnire cu un tip simpatic pe care incearca sa-l cucereasca. si totul se destrama. si se tot intreaba "de ce eu? de ce ea? si de ce nu noi? .. de ce nu? de ce nu acum? de ce nu asa cum e?" .. si se-ntreaba.. se-ntreaba de ce nu poate zbura sus, departe, desupra tuturor de unde ii poate vedea si observa cu un zambet firav pe fata.. si se tot intreaba.. si se tot framanta.. si isi da seama ca el nu mai e protagonistul, ci ea "dulcea primavara cu aroma de zmeura si culoare de dragoste"; si se tot intreaba si-si zice linistit, parca implinit cu gandul ca sfarsitul se apropie cu pasi repezi: "eu .. mai am de baut .. o noapte intreaga... mai de navigat un intreg, un cer si-o stea ce nu se stinge fara mine dimineata.. "

... autorul sta deoparte fumand o tigare linistit fara ca el sa se gandeasca la personajele sale.. la acele creatii pe hartie.. acele creatii cu suflet si viata; acele creatii cu sentimente si probleme, cu griji si necazuri..

uneori,... asa e mai bine.. puiul meu..

te iubesc...